Branding personal condimentat cu o reputație bună și asezonat cu promovare

Bună ziua!

Astăzi vom prepara ceva extrem de gustos și sănătos: Branding personal condimentat cu o reputație bună și asezonat cu promovare.

Pentru prepararea acestei rețete delicioase aveți nevoie de următoarele ingrediente:

·         O persoană

·         O idee centrală pe care doriți să o promovați

·         100 g inițiativă

·         100 g imaginație

·         100 g creativitate

·         100 g valoare

·         100 g diferențiere

·         100 g inovație

·         100 g poziționare

·         100 g atitudine

·         200 g etică

·         200 g competență

Condimente obligatorii: constanță, perseverență și aliniere.

Timpul de preparare poate varia după caz de la o lună la câțiva ani.

Brandingul personal a devenit o noțiune din ce în ce mai vehiculată  în ultima vreme și se referă la modul în care te percep ceilalți, la suma de elemente intangibile care îți cresc valoarea și te ajută să te diferențiezi pentru a îi convinge sa îți cumpere serviciile sau să îți accepte ideile. Pentru ca această rețetă să fie un succes iată câteva sugestii de preparare: persoana în cauză trebuie să fie curățată și spălată bine astfel încât să poată fi promovată pentru calitățile sale. Deasemenea, trebuie lucrat la defectele și la punctele slabe ale persoanei pentru ca ele să fie vizibil diminuate față de punctele forte. După ce ați pregătit ingredientul principal va trebui să amestecați celelalte ingrediente în funcție de situație până la omogenizare și coerență astfel încât să iasă ceva unic, original și irepetabil față de concurență.

Toată coca se toarnă într-un ambalaj atrăgător care să susțină și să comunice toate ingredientele folosite și se pune la cuptorul expunerii. În timpul coacerii este bine să vehiculați diverse mesaje atât în mediul online cât și in cel offline pentru o vizibilitate mai mare.

Sfatul bucătarului: preparați rețeta astfel încât să vă alegeți cu o reputație cât mai bună și asezonați-o cu o promovare impecabilă! Poftă buunăăăă!

                                                                             Maria Bogus

La Hanul lui Ovidiu (à la I.L. Caragiale)

            Un sfert de ceas până la Hanul lui Ovidiu. Noi, previzibili din fire, am purces la drum mai devreme. Nu de alta, dar să nu întârziem.

            Așa am socotit, așa am făcut. Cosmin și Iulia mai vizitaseră mahalaua. Ei deja cunoșteau locurile și câinii nu mai lătrau la ei. Eu și Laura însă, mergeam în neștire. Știam că trebuie să ajungem la Front Page Communication, dar atât.

- Nu am mai fost niciodată într-o agenție de publicitate, am recunoscut eu.

- Nici eu, dar nu cred să fie ceva foarte neobișnuit, adaugă Cosmin care mereu le știe pe toate.

- Cu siguranță nu mănâncă oameni, zice Iulia zâmbind.

- Hai că va fi bine, intervine Laura cu un gram de siguranță și un car de tremurici.

            Ne-am învârtit în jurul sediului ca un cățeluș în jurul cozii. Diferența dintre noi și cățeluș era că micuțul știa unde se află coada lui, pe când noi – ia-l de unde nu-i! Că nu scrie nicăieri “Front Page Communication”! Până la urma, am ieșit din situație. Limba noastră oase nu are, nu știu cum a voastră. Așa că am rugat vecinii să ne îndrume.

- Bună ziua, toți în cor, pe diferite voci (mai îndrăznețe, mai rușinoase).

 - Hei! Salut! Ce faceți? V-ați uitat peste „Zile și nopți”, da? Fain! Vrea cineva cafea? Ceai?

            Ne uitam unii la alții și încă nu ne dumeream de ce se întâmplă. Prea repede s-a trecut de la oficialitatea de la Gală la o așa relație amicală (iată că și rimă iese).

- Da. Am dori ...

- Să facem cunoștință! Eu sunt Vladi, iar Ovidiu se va prezenta singur.

Toți râdem, dar tot cu sfială.

[…]

- Dumneavoastră ce părere aveți?

- Pleacă de aici, întoarce capul în semn că nu vrea să mă vadă.

(Cum? Deja mă alungă? Dar ce am zis greșit? Îmi dau seama:)

- Tu, ezitând, ce părere ai, Ovidiu?

(Vai cât de greu mi-a fost să formulez!)

[…]

            A fost așa doar în prima zi. La următoarele ședinte deja am mers mai degajați, mai plini de sine. Știam ce ne așteaptă. Ne-am apucat de lucru din prima zi și facem ceea ce ne place.

            Urmează alte ședinte. Urmează să progresam, să învățăm multe lucruri noi. Eu sunt nerăbdătoare. Voi?

                              Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia

Voluntar de meserie...

            Fac parte din generaţia recesiunii. Posturi blocate peste tot, joburi din ce în ce mai puţine cu cerinţe din ce în ce mai mari. „De experienţă ai nevoie!”- auzim replica aceasta peste tot. Şi aici începe chinul. Nimeni nu te angajează fără experienţă, deci ce ai putea face ca să o dobândeşti? Răspunsul evident: VOLUNTARIAT!!

            Din start, pe foarte mulţi îi sperie cuvântul. Eu am avut curajul să fac asta. Trei luni de zile la un radio on-line şi mi-a prins foarte bine. Foarte mulţi m-au criticat că am pierdut vremea degeaba. E foarte greu să explici cât de bine te simţi lucrând şi învăţând lucruri noi şi fără să primeşti bani. Avantajele muncii ca voluntar sunt mult mai mari decât dezavantajul lipsei banilor. Reuşeşti să înveţi de fiecare dată lucruri noi, iar satisfacţia este extraordinară, mai ales dacă îţi şi place ceea ce faci. Iar dacă tot faci voluntariat, e normal să alegi locul care să îţi ofere mulţumirea de care ai nevoie. Dacă un job plătit substituie orele nesfârşite de muncă oribilă şi sâcâitoare cu banii şi preferi să faci compromisuri de dragul lor, ca voluntar doar plăcerea de a lucra şi învăţa este cea care merită compromisuri. Oamenii pe care îi întâlneşti, relaţiile pe care le dobândeşti, ritmul de viaţă alert care te scoate din monotonia orelor de curs şi seminar, pregătirea pentru un jobul  visat, toate acestea sunt argumente pro pentru viaţa frumoasă de voluntar. Dezavantajele sunt somnul mai puţin, mai puţin timp liber şi aceiaşi bani (care din păcate nu vor să se înmulţească singuri în portofel!!).

Luna februarie mi-a adus un nou cadou: internship cu Front Page Communication! Continui munca de  voluntar şi mă bucur enorm.  E cea mai bună şansă pentru mine în acest moment să fac cee ce îmi place şi să învăţ să devin mai bună pentru viitor. A apărut într-un moment foarte bun, când deja mă luase deprimarea specifică lipsei de activitate. Avem mult de muncă. Dar nimeni nu a spus că va fi uşor. Şi nici nu vreau să fie uşor! Efortul merită din plin. Urmează două luni pline! Staţi pe-aproape...

                                                                                     Cristina Ababei

 

Experiența se câștigă în timp...

 

            Au trecut destul de multe zile de când ne tot întâlnim la Front Page Communication și încă nu realizez dacă e adevărat ceea ce mi se întâmplă...îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri- momentul în care am primit mailul din partea Vladilenei în care eram anunțată că începem stagiul de  practică. Îl așteptam cu nerăbdare dar și cu o oarecare teamă față de ceea ce va urma.

            În prima zi m-am simțit ca la susținerea unui examen oral. Aveam emoții mari, cum am de fiecare dată când intru în contact cu oameni noi, cu un alt mediu, dar astăzi pot spune cu certitudine, că am scăpat de ele. În fiecare zi petrecută la agenție atmosfera devine din ce în ce mai degajată și conștientizez că pun în aplicare teoria învățată la orele de curs. Timiditatea se transformă treptat în dorința de implicare în lucruri care-mi stârnesc interesul...

            Am realizat abia zilele trecute că această experiență, pe care o voi dobândi de-a lungul celor două luni, îmi va fi de mare folos. În încercarea de a redacta propriul CV, am sesizat faptul că în dreptul rubricii „experiență profesională” trebuia să las spațiul gol. Cu siguranță există multe persoane în situația mea, dar cred că putem rezolva cu toții această problemă încercând să ne implicăm din timp, în cât mai multe activități. E drept, e greu la început: cunoaștem alți oameni iar fiecare dintre ei încearcă să-și impună punctul de vedere creându-se discuții în contradictoriu. Cu toate astea, orice idee pe care o prezentăm acum, orice activitate pe care o desfășurăm, dacă are legătură cu ceea ce studiem, e bine venită, întrucât constituie o „cărămidă”din temelia viitoarei cariere.

                                                                                                       Laura L.

Începutul unei serii de dezvăluiri…

Cu 4 luni în urmă…

Timidă de parcă ar fi fost prima zi de facultate, neîncrezătoare în propriile forțe, am zis Da! Da, mă  voi înscrie la concursul de strategie publicitară și PR teamAdventure. Cosmin, Natalia, Iulia (eu) și Laura au format Tring! De ce TRING? Hmm, asta știm cu toții. Pentru că noi:

·        Te surprindem în mediul tău

·        Ridicăm totul la un nivel înalt

·        Impactul este mare

·        Nimic nu este la întâmplare

·        Gustul bun este în orice campanie.

Gurmanzi  de felul nostru și ca să facem lucrurile cu pasiune am ales Dopo Poco. Nepotriviri de orar și întâlniri, idei și lipsă de idei, acorduri și dezacorduri, bucurie și tristețe, încredere și neîncredere, cu toate ne-am confruntat pe parcursul celor 4 săptămâni de pregătire. „ Iulia, nu îmi place ideea ta”, „E super, însă e greu de pus în aplicare și ar necesita resurse financiare mari” , „ Off, am obosit, de-abia aștept să se termine cu acest concurs” , „ Eu pot face aceasta”, sunt fraze ce le-am auzit adesea în timpul destinat lucrului pentru concurs.

Deja 19 noiembrie 2010?

O dimineață plină de emoții. Soarele parcă le aducea cu sine pe parcurs ce răsărea… Dar timpul trece vertiginos. A sosit momentul susținerii proiectelor și … a trecut. A venit momentul decernării premiilor și timpul parcă s-a oprit în loc. Domnul Ovidiu Chițovanu, manager la Front Page Communication anunță câștigătorii unui internship la această agenție de publicitate. Simt și acum suspansul de atunci, suspans accentuat de citirea numelui câștigătorilor, nu a numelui echipei. Parcă am auzit ca prin vis numele Nataliei… și… bucurie. „ Aceștia suntem noi!”

Cu 16 zile în urmă…

În căutarea sediului agenției… Frig și alte emoții… Pășim cu frică în interiorul sediului de parcă am călca pe o mină. Nu știm la ce să ne așteptăm și imaginația o ia razna. Poate gândim că persoanele cu care vom lucra sunt monștrii de la Cartoon Network sau personaje aparținând răului în basme… Dar se dovedește rapid că imaginația noastră chiar a luat-o razna. Domnul Ovidiu Chițovanu a devenit imediat Ovidiu, Vladilena Bîcu, prezentatoarea care ne-a încântat la Gală, e Vladi acum, sediul agenției e deja un loc mai călduros în care te simți în largul tău. Aproape totul s-a schimbat datorită lor și a modului în care ne-au primit.

  Tocmai ți-am dezvăluit secretul TRING, dar noi am pornit deja în căutarea unui alt secret minunat pe care vrem să ți-l împărtășim. Fii alături de noi în această călătorie! Noi te vom ține la curent zilnic, tu trebuie doar să ne urmărești.

 Deja alergăm…

Iulia Ailincăi

Choosing

 Ne indreptăm cu paşi repezi spre ce-a de-a doua săptămână de internship la Front Page Communication. Tot ce pot spune este că  temerile şi îndoielile mele în ceea ce priveşte internshipul câştigat s-au spulberat încă din prima zi. Sunt o persoană sceptică şi neincrezătoare de felul meu aşa că până când nu am interacţionat direct cu cei din agenţie nu am încetat în a-mi face mii de gânduri mai mult sau mai puţin pesimiste.

    Acum insă, după prima săptămână alături de întreaga echipă pot afirma cu tărie faptul că lucrurile stau mai bine decât mă aşteptam. Aşa cum poate s-a mai spus atmosfera a fost una relaxantă şi placută iar persoanele noi cu care am interacţionat , atât cei din agenţie cât şi colegii mei, s-au dovedit a fi plini de energie şi cu multă poftă de viaţă.

Recunosc insă,  faptul că visul meu a fost incă de când am început facultatea să devin jurnalistă deoarece am interacţionat cu persoane din media care şi-au pus o amprentă puternica asupra mea. Fie că au fost persoane din diferite media precum presa scrisă, televiziune sau radio întotdeauna mi-au lăsat impresia că acest job este unul palpitant şi plin de neprevăzut.

Acum la un an dupa absolvirea Facultăţii de Filosofie si Ştiinţe Social Politice, specializarea  Comunicare Socială şi Relaţii Publice lucrurile s-au mai schimbat şi nu mai sunt atât de sigură cu privire la domeniul în care mi-aş dori să activez. Tocmai din acest motiv sunt bucuroasă că mă aflu în interiorul unei astfel de agenţii pentru că această experienţă mă va ajuta cu siguranţă  în luarea unei decizii cât mai potrivite atunci când voi fi in postura de a lucra cu adevărat.

      În ceea ce priveste jurnalismul am asistat la o mică parte din ceea ce inseamnă el iar acum imi doresc sa aflu şi sa invăţ tot atâtea lucruri si despre ceea ce inseamnă advertising. Sunt sigură că in final voi alege ceea ce mi se potriveşte cu adevărat pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile din plăcere şi nu din obligaţie.

                                                                                                          Liliana Sârbu