DESCOPERIREA

Sună extrem de ciudat numele pe care l-am ales pentru a exprima tot ce vreau eu să îți spun…e suficient, dar nu și necesar sau poate e necesar dar nu și suficient? Ori și mai rău, poate nu e niciunul dintre ele… dar poate e titlu perfect, necesar și suficient… nu știu să îți spun asta acum… vei hotărî tu după citirea articolului meu.

De câteva zile noi ți-am deschis drumul spre lumea magică a gastronomiei de care tot ți-am vorbit. Știu că te-am ținut în suspans și pentru asta vrem să te recompensăm. Avem vești bune pentru tine: Nu e nevoie de bilet ca să intri în această lume ( că tot îți povesteam eu de bilete), intrarea e liberă și totul e la îndemâna ta. Ai doar câțiva pași de urmat: intră pe Google, tastează secretulbucătarului.ro. Gata? Probabil vei fi izbit de o aromă puternică care e de fapt doar o îmbinare între muncă și suflet. Vei mai descoperi ceva nou pentru tine, un adevăr pe care nu l-ai rostit niciodată sau nu l-ai aflat încă. Nu voi dezvălui nimic despre tine ca să nu îți afle și alții secretul, dar îți voi spune ce am aflat eu despre mine: îmi place să gătesc și să fac ceva special pentru persoanele la care țin. Uauu, nu aș fi crezut asta!

Laura și cu mine mergem la Front Page Communication să mai construim câte ceva pentru lumea aceasta… ne luptăm mai ales cu timpul și cu imaginația… dar  vrem să te ajutăm să te descoperi și să descoperi lucruri noi.

Pașii ne sunt îndreptați ca din reflex pe cărările Copoului… am putea ajunge acum la agenție și cu ochii închiși… dar e normal, fiindcă o aromă ne cheamă mereu înspre acel loc… probabil e aroma/secretul bucătarului nostru care ne convoacă să ne împartă tainele sale pentru a le împărtăși cu tine… și alte bunătăți pe care vrem să ți le oferim.

Știu că îți va plăcea această lume… tuturor ne place, indiferent ca suntem mai puțin sau mai mult gurmanzi, gătim mai mult sau mai puțin… așa că NU EZITA SĂ NE VIZITEZI ZI DE ZI! Îți oferim ajutorul nostru atunci când te confrunți cu lipsă de idei, când creativitatea fuge de tine sau pur și simplu când vrei să te relaxezi gătind ceva exact așa cum vrei tu ( dietetic sau nu, dulce sau picant etc).

Iulia Ailincăi

White space a.k.a “spaţiul negativ”

Spaţiul negativ este spaţiul dintre cuvinte, dintre cuvinte şi imagini, dintre rânduri, porţiuni din pagină fără nimic. Conceptul acesta vine dintr-o mişcare minimalistă în care “Less Is More” şi totul trebuie să aibă un “clean look”.

“Paradoxul spaţiului negativ”

În urma unui studiu realizat printre Art Directori a rezultat că spaţiul negativ folosit în layouturi arată:

1. Prestigiu

2. Putere pe piaţă a brandului

3. Increderea în brand

4. Leadership

5. Calitatea brandului

6. Sănătatea brandului

7. Contemporaneitatea

8. Abordabilitatea

Poate pentru clientul dumneavostră spaţiul negativ este spaţiu gol, adică nefolosit şi care după părerea lui ar putea fi umplută cu informaţie. Încercaţi totuşi să-l convingeţi că merită să se încreadă în impactul acestui spaţiu. Îi puteţi oferi celebrul exemplu cu printurile de la VW Beetle din SUA ( Campania Think Small).

Spaţiul negativ se împarte la rândul lui în două subcategorii: macro spaţiul negativ este spaţiul dintre 2 mari componente ale layoutului şi micro spaţiul negativ – spaţiul dintre elementele mai mici.

O altă dihotomie este între spaţiul negativ activ care se foloseşte pentru a-l ghida pe cititor de la un element al reclamei la altul. Spaţiul negativ pasiv oferă echilibru şi un moment de respiro pentru cititor.

Studiul Nielsen eye- tracking a demonstrat că prezenţa spatiului negativ ajută la o mai bună înţelegere a reclamei, o viteză mai mare de citire. Oamenii preferă textele cu margini iar “leadingul” ( spaţiul dintre rânduri) nu influenţează performanţa citirii textului dar influenţează preferinţa generală a consumatorului.

Notă: White space nu trebuie să fie neapărat alb…

Intraţi pe www.secretulbucatarului.ro si analizaţi “white space-ul”!

Sau doar aruncaţi un ochi la reţete delicioase!

Cosmin Boghiu

Scrisoare din Basarabia (à la Grigore Vieru)

De acasă vin. Am fost peste Prut. O săptămână am stat, fără câteva ore. Republica Moldova mă aștepta la fel de nepăsătoare, dar și la fel de naivă și chinuită.

Am fost să-mi încarc bateriile pentru câteva săptămâni înainte. Nu e vorba că aerul de acolo ar avea o altă formulă chimică. Nu! Nici pe departe. Acasă e acasă: mama, tata, frați, nepoței, persoane dragi sufletului și fără de care nu aș putea trăi. Fiecare persoană își are mâna lui de oameni care îi încarcă sufletul cu puterea de a merge înainte.

În această săptămână, țara mea a fost în centrul atenției Statelor Unite ale Americii. Da da! Ale Americii! Mai exact în 11 martie, vineri, când vice-președintele SUA, Joe Biden a vizitat Chișinăul pentru 6 ore. Am fost și eu prezentă la întâlnirea cu el. M-a trimis curiozitatea printre miile de omuleți și nu regret. L-am ascultat cu plăcere. Am aflat că ne consideră drept exemplu al democrației. Vă dați seama? Republica Moldova – exemplu al democrației! Și asta pentru lupta ce am dus-o împotriva comunismului și rezultatul la care am ajuns! Frumos. A spus ceea ce îi place poporului să audă, dar ne-a și avertizat, în mod diplomatic, să luptăm pentru combaterea corupției și a traficului de ființe umane.

Nu vă mai plictisesc cu entuziasmul meu. Poate nu vă este interesant. Mai multe detalii, pentru cei curioși, aici: http://www.publika.md/citeste-aici-discursul-lui-joe-biden-rostit-la-chisinau-in-fata-multimii_252751.html

Totul era bine și frumos până urcam în troleibus sau până intram într-un magazin. Acolo mi se întuneca în fața ochilor de atâta limbă rusă și „moldovenească”, de atâtea concepții formate greșit și atâta dezinformare despre istoria neamului nostru. În multe momente doream să mă întorc la Iași, în orașul românesc în care pot vorbi limba română fără a risca să fiu judecată de cineva.

Am reveni în Iași târziu, pe la 21:00. Mergeam pe străzi și mă re-re-re-re-îndrăgosteam de Iași. E atât de romantic! E atât de luminos! E atât de românesc! E atât de aproape de sufletul meu!

Am recitat în șoaptă, poeziile lui Grigore Vieru, iubitul nostru poet și vă las și pe voi să citiți, o poezie la temă:

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă și pripită
Eu știu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat și grai, și pită
Și-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă și goală
Pe mine, frate, cum să-ți spun,
Pe mine m-au mințit la școală
Că-mi ești dușman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne, am fost mințit!
Cu pocăință nesfârșită,
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Aflând că frate-mi ești, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc și arestată
Și dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnașii scot și astăzi sare
Și nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Am revenit cu noi forțe și cu noi așteptări. Sala de lectură, seminariile și Front Page-ul mă așteaptă!

Bucuroasă să vă revăd!

Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia

Clipă de melancolie

Mă bucur precum un copil mic de plimbările cu trenul. Și chiar dacă trec de fiecare dată prin aceleași orașe în drumul meu spre casă, locurile îmi par total diferite. Poate că acest fapt se datorează fețelor noi care așteaptă în fiecare gară și pe care eu le zăresc de pe geamul compartimentului, sau poate e datorită vremii care niciodată nu este la fel.

Mersul cu trenul mă ajută să-mi pun ordine în gânduri, să meditez la ce mi s-a întâmplat în decursul săptămânii precedente, să mă gândesc la ce va urma...

Astăzi mi-am dat seama, în călătoria mea timp de două ore, de la Iași la Suceava, că ar fi trebuit să le mulțumesc de mult timp unor persoane. (Dar niciodată nu e prea târziu, nu-i așa?) E vorba de acei oameni care mi-au sugerat la început și m-au împins de la spate mai apoi, să particip alături de ei la concursul de strategie publicitară, Team Adventure. Am fost cam reticentă auzindu-le propunerea și m-am decis cam greu fiindcă, trebuie să recunosc, ma cam sperie necunoscutul...Acum zâmbesc privind înapoi la acele clipe tensionate din timpul pronunțării DA-ului și ale muncii ulterioare.

Simt că am rămas oarecum datoare față de acești colegi, fiindcă acum fac parte din echipa celor care „lucrează” temporar la Front Page Communication mulțumită internshipului câștigat la concurs.

Iulia, Cosmin, Natalia, VĂ MULȚUMESC!

Laura Lupașcu

Înainte și după concursul de gătit în aer liber…

Emoții și suspans… pentru unii veselie, pentru alții tristețe…acestea au fost sentimentele pe care le-au încercat cei mai buni bucătari la Concursul de gătit ce a avut loc în Iași, 5-6 martie 2011. Pentru două zile, Piața Unirii din Iași a devenit o lume a gastronomiei, o lume a experienței și a creativității.

Vouă cum vi s-a părut? A mai fost Piața Unirii din Iași sau devenise deja Piața Gastronomiei?

O să vă spun eu cum m-am simțit, dintr-un punct de vedere „mijlociu” ca să îi spun așa, fiindcă nici nu am participat la concurs, dar nici spectator nu am fost. Am fost un mini–reporter inițiat din partea secretulbucătarului.ro și am avut parte de clipe de neuitat.

La orele 10, m-am întâlnit cu echipa mea ( 7 colegi, Ovidiu Chițovanu și Vladilena Bîcu, deci 9 colegi minunați) , iar în câteva minute ne-am reamintit sarcinile pe care le avem și am trecut la treabă. Cu pași rapizi ne-am îndreptat către sala din Hotelul Unirii în care avea loc expoziția și concursul de mâncare rece. Am fost izbită de un aer… hmm, nu doar gustos, ci și„ plin de pulbere cu surprize”. Nu îmi imaginam atâta creație și artă la un asemenea eveniment, mă așteptam la ceva plictisitor și la pierdere de vreme.

Am cunoscut bucătari celebri, le-am luat interviuri, am vorbit despre rețete și secrete, acele „ legi de invenție” ale fiecărui bucătar cum le spun eu. Surprinzător! Am descoperit ca „ nu există asemenea secrete, fiindcă bucătarii adevărați nu au secrete” ( Antonio Passarelli).

Pauza de cafea. Poze și zâmbete. Povești cu zâne și zmei din propria copilărie. Bancuri.

După 30 de minute… iarăși muncă, dar plină de farmec pentru că ne place ceea ce facem.

În cea de-a doua zi de concurs, am fost alungați de vânt, frig și împrăștiați prin diverse colțuri ale Iașiului pentru a rezolva diverse probleme. Unii au rămas tot cu gândul la mâncare, și-au cumpărat tocăniță, alții au fugit să își ridice pachetul de la părinți, iar restul duminicii ne-am dedicat-o cu toții odihnei.

Sper că și voi ați simțit măcar o parte din ceea ce am simțit eu în aceste două zile, iar dacă nu ați fost măcar prin treacăt la expoziție, vă sfătuiesc să nu ratați următorul eveniment de acest fel la care ați putea merge.

Ailincăi Iulia

Cel mai bun exemplu de discriminare pozitivă… Ziua Femeii

După ce milenii femeia a fost personajul de la cratiţă, bărbaţii şi-au luat revanşa la Concursul de gătit în aer liber din Iaşi… Aşa cred ei…însă adevăratele câştigătoare sunt tot femeile: nu numai că nu mai gătesc cum o făceau dar au reuşit să-i convingă pe bărbaţi ca “ei gătesc mai bine” şi astfel ele se răsfaţă prin spa-uri, mall-uri, saloane şi cafenele.

E un drept câştigat cu greu…şi care capătă accentuări în cea mai efeminată zi posibilă: 8 Martie.

Aşa că nu mai sta pe gânduri “măi băiete” şi urmează acest To Do List ca să fie bine:

1. Trimite dimineaţă felicitări online personalizate pentru fiecare femeie importantă din viaţa ta.

2. La prima oră ieşi după flori. Cu cât mai multe cu atât mai bine ( dacă le luai de ieri erau mai ieftine- cel puţin aşa ziceau vânzătorii: “Ia azi patroane că mâine-i mai scump”.

3. Cumpără ciocolată fină până nu dispare de tot ( având în vedere criza de cacao).

4. Vii acasă repejor şi accesezi www.secretulbucătarului.ro găseşti o reţetă rapidă şi de efect şi n-ai de ales: o găteşti.

5. Precis n-o să-ţi iasă grozav, aşa că pregăteşte-te financiar de-o ieşire în oraş.

6. Invit-o la un film.

7. Nu mai da mărţişoare şi azi.

8. Nu în ultimul rând cuvântul de ordine e : Răsfăţ!!!

Să le facem fericite deci!!

La mulţi ani fetelor!

Cosmin Boghiu

5 (lei) pâini (à la Ion Creangă)

            Văleatul 2011, luna lui mărțișor, ziua a șasea.

            Eram 7 inși flămânzi de nou. În traistă aveam reportofon, aparat foto, pix și un caiețel. Totul pregătit pentru interviu. Fetele mai aveau și o pâine. Pentru noi era de ajuns, nu și pentru Ovidiu, așa că a hotărât să-și cumpere o tocăniță de informații. Da Irina cu Natalia cum să rămână în urmă? Nici vorbă! “Hai și noi să facem rost de așa ceva”, si-au zis fetele.

- Vezi, Ovidiu? Și noi avem!

- Văd, Irina. Și mai văd că ai și mai mult decât mine. Cât te-a costat porția?

- Păi am dat pâinea care o aveam noi, fetele și am luat pentru toate.

- Cum așa? O singură pâine?! Pentru toate fetele? Dar pe mine m-a costat 4 pâini!

- Imposibil! La tine e și mai puțin în farfurie. Cineva te-a fraierit!

[...]

            Mirosea a tocăniță grădinărească, a frigărui, a păstrăv, a “fudulii” (Apropo de “fudulii”, mai bine nu-l întrebam pe Ovidiu ce înseamnă). Chiar și peste 3 ore, părul meu, îmbibat cu abur de frigărui, umpluse cu mirosu-i sediul Front Page.

- Ei și cum Ovidiu, ai cumparat o tocăniță de informații cu tocmai 4 pâini?! (Vladi, zâmbind)

- Gata, fetelor! De ajuns! Schimbăm subiectul.

- Dar să știți că sunt foarte gustoase informațiile astea. (Vladi era foarte încântată)

- Da. Și știi de ce, Natalia? Pentru că au fost fierte în ceaun. Este unul dintre secretele bucătarului.

- Ei! Știu de acest secret. Eu stau la casă pe pamânt și a devenit tradiție ca în fiecare toamnă să conservăm cât mai multe informații pentru a le păstra proaspete și gustoase întreaga iarna. Mama știe reteta. Nici nu se compară cu informațiile din cărți cu cele preparate în ceaun. Practica bate teoria!

- Apropo de casă pe pamânt, v-am zis că eu am casă pe apa, nu? (Ovidiu e ironic. Probabil se razbună, fiindu-i ciudă că și-a pierdut cele 4 pâini)

- Da da.. M-am prins! Iar sediul agenției noastre se află la etajul unei case, iar Irina locuiește la bloc, iar eu la casă. (Crezuse oare că m-am supărat? Că nu-mi stă în fire să mă supăr. Sper că și-a dat seama de acest lucru. Rămâne să văd.)

[...]

            Fetele se odihneau. Vântul ne sufla prin trăistuțe, noi însă mai mâncam tocănița de informații.

- Am recuperat cele 4 pâini! (se întoarce Ovidiu radiind de bucurie).

- Ura! Iar acum aplauze furtunoase pentru Ovidiu!!! (Ideea Mariei și aplauzele tuturor)

- Dar am cumpărat altfel de informații. Și vreau să împart și cu voi.

[...]

            Fiecare zi se termină cu nou. Prieteniile se leagă prin multă comunicare. Între Front Page Communication și mine, comunicare este, iar prietenia deja o simt cum se înfiripă. Schimbul celor 5 pâini cu o avalanșă de informații a fost doar în folosul nostru. Fiecare experienta creaza noi idei, iar ideile bune – specialisti buni.

Mă bucur din plin de acest internship la Front Page Communication!

Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia