Front Page Communication

DESCOPERIREA

2011-03-19T03:28:00.000-07:00

Sună extrem de ciudat numele pe care l-am ales pentru a exprima tot ce vreau eu să îți spun…e suficient, dar nu și necesar sau poate e necesar dar nu și suficient? Ori și mai rău, poate nu e niciunul dintre ele… dar poate e titlu perfect, necesar și suficient… nu știu să îți spun asta acum… vei hotărî tu după citirea articolului meu.

De câteva zile noi ți-am deschis drumul spre lumea magică a gastronomiei de care tot ți-am vorbit. Știu că te-am ținut în suspans și pentru asta vrem să te recompensăm. Avem vești bune pentru tine: Nu e nevoie de bilet ca să intri în această lume ( că tot îți povesteam eu de bilete), intrarea e liberă și totul e la îndemâna ta. Ai doar câțiva pași de urmat: intră pe Google, tastează secretulbucătarului.ro. Gata? Probabil vei fi izbit de o aromă puternică care e de fapt doar o îmbinare între muncă și suflet. Vei mai descoperi ceva nou pentru tine, un adevăr pe care nu l-ai rostit niciodată sau nu l-ai aflat încă. Nu voi dezvălui nimic despre tine ca să nu îți afle și alții secretul, dar îți voi spune ce am aflat eu despre mine: îmi place să gătesc și să fac ceva special pentru persoanele la care țin. Uauu, nu aș fi crezut asta!

Laura și cu mine mergem la Front Page Communication să mai construim câte ceva pentru lumea aceasta… ne luptăm mai ales cu timpul și cu imaginația… dar vrem să te ajutăm să te descoperi și să descoperi lucruri noi.

Pașii ne sunt îndreptați ca din reflex pe cărările Copoului… am putea ajunge acum la agenție și cu ochii închiși… dar e normal, fiindcă o aromă ne cheamă mereu înspre acel loc… probabil e aroma/secretul bucătarului nostru care ne convoacă să ne împartă tainele sale pentru a le împărtăși cu tine… și alte bunătăți pe care vrem să ți le oferim.

Știu că îți va plăcea această lume… tuturor ne place, indiferent ca suntem mai puțin sau mai mult gurmanzi, gătim mai mult sau mai puțin… așa că NU EZITA SĂ NE VIZITEZI ZI DE ZI! Îți oferim ajutorul nostru atunci când te confrunți cu lipsă de idei, când creativitatea fuge de tine sau pur și simplu când vrei să te relaxezi gătind ceva exact așa cum vrei tu ( dietetic sau nu, dulce sau picant etc).

Iulia Ailincăi

White space a.k.a “spaţiul negativ”

2011-03-15T15:23:00.000-07:00

Spaţiul negativ este spaţiul dintre cuvinte, dintre cuvinte şi imagini, dintre rânduri, porţiuni din pagină fără nimic. Conceptul acesta vine dintr-o mişcare minimalistă în care “Less Is More” şi totul trebuie să aibă un “clean look”.

“Paradoxul spaţiului negativ”

În urma unui studiu realizat printre Art Directori a rezultat că spaţiul negativ folosit în layouturi arată:

1. Prestigiu

2. Putere pe piaţă a brandului

3. Increderea în brand

4. Leadership

5. Calitatea brandului

6. Sănătatea brandului

7. Contemporaneitatea

8. Abordabilitatea

Poate pentru clientul dumneavostră spaţiul negativ este spaţiu gol, adică nefolosit şi care după părerea lui ar putea fi umplută cu informaţie. Încercaţi totuşi să-l convingeţi că merită să se încreadă în impactul acestui spaţiu. Îi puteţi oferi celebrul exemplu cu printurile de la VW Beetle din SUA ( Campania Think Small).

Spaţiul negativ se împarte la rândul lui în două subcategorii: macro spaţiul negativ este spaţiul dintre 2 mari componente ale layoutului şi micro spaţiul negativ – spaţiul dintre elementele mai mici.

O altă dihotomie este între spaţiul negativ activ care se foloseşte pentru a-l ghida pe cititor de la un element al reclamei la altul. Spaţiul negativ pasiv oferă echilibru şi un moment de respiro pentru cititor.

Studiul Nielsen eye- tracking a demonstrat că prezenţa spatiului negativ ajută la o mai bună înţelegere a reclamei, o viteză mai mare de citire. Oamenii preferă textele cu margini iar “leadingul” ( spaţiul dintre rânduri) nu influenţează performanţa citirii textului dar influenţează preferinţa generală a consumatorului.

Notă: White space nu trebuie să fie neapărat alb…

Intraţi pe www.secretulbucatarului.ro si analizaţi “white space-ul”!

Sau doar aruncaţi un ochi la reţete delicioase!

Cosmin Boghiu

Scrisoare din Basarabia (à la Grigore Vieru)

2011-03-14T07:57:00.001-07:00

De acasă vin. Am fost peste Prut. O săptămână am stat, fără câteva ore. Republica Moldova mă aștepta la fel de nepăsătoare, dar și la fel de naivă și chinuită.

Am fost să-mi încarc bateriile pentru câteva săptămâni înainte. Nu e vorba că aerul de acolo ar avea o altă formulă chimică. Nu! Nici pe departe. Acasă e acasă: mama, tata, frați, nepoței, persoane dragi sufletului și fără de care nu aș putea trăi. Fiecare persoană își are mâna lui de oameni care îi încarcă sufletul cu puterea de a merge înainte.

În această săptămână, țara mea a fost în centrul atenției Statelor Unite ale Americii. Da da! Ale Americii! Mai exact în 11 martie, vineri, când vice-președintele SUA, Joe Biden a vizitat Chișinăul pentru 6 ore. Am fost și eu prezentă la întâlnirea cu el. M-a trimis curiozitatea printre miile de omuleți și nu regret. L-am ascultat cu plăcere. Am aflat că ne consideră drept exemplu al democrației. Vă dați seama? Republica Moldova – exemplu al democrației! Și asta pentru lupta ce am dus-o împotriva comunismului și rezultatul la care am ajuns! Frumos. A spus ceea ce îi place poporului să audă, dar ne-a și avertizat, în mod diplomatic, să luptăm pentru combaterea corupției și a traficului de ființe umane.

Nu vă mai plictisesc cu entuziasmul meu. Poate nu vă este interesant. Mai multe detalii, pentru cei curioși, aici: http://www.publika.md/citeste-aici-discursul-lui-joe-biden-rostit-la-chisinau-in-fata-multimii_252751.html

Totul era bine și frumos până urcam în troleibus sau până intram într-un magazin. Acolo mi se întuneca în fața ochilor de atâta limbă rusă și „moldovenească”, de atâtea concepții formate greșit și atâta dezinformare despre istoria neamului nostru. În multe momente doream să mă întorc la Iași, în orașul românesc în care pot vorbi limba română fără a risca să fiu judecată de cineva.

Am reveni în Iași târziu, pe la 21:00. Mergeam pe străzi și mă re-re-re-re-îndrăgosteam de Iași. E atât de romantic! E atât de luminos! E atât de românesc! E atât de aproape de sufletul meu!

Am recitat în șoaptă, poeziile lui Grigore Vieru, iubitul nostru poet și vă las și pe voi să citiți, o poezie la temă:

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă și pripită
Eu știu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat și grai, și pită
Și-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă și goală
Pe mine, frate, cum să-ți spun,
Pe mine m-au mințit la școală
Că-mi ești dușman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne, am fost mințit!
Cu pocăință nesfârșită,
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Aflând că frate-mi ești, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc și arestată
Și dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnașii scot și astăzi sare
Și nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.

Am revenit cu noi forțe și cu noi așteptări. Sala de lectură, seminariile și Front Page-ul mă așteaptă!

Bucuroasă să vă revăd!

Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia

Clipă de melancolie

2011-03-13T01:52:00.001-08:00

Mă bucur precum un copil mic de plimbările cu trenul. Și chiar dacă trec de fiecare dată prin aceleași orașe în drumul meu spre casă, locurile îmi par total diferite. Poate că acest fapt se datorează fețelor noi care așteaptă în fiecare gară și pe care eu le zăresc de pe geamul compartimentului, sau poate e datorită vremii care niciodată nu este la fel.

Mersul cu trenul mă ajută să-mi pun ordine în gânduri, să meditez la ce mi s-a întâmplat în decursul săptămânii precedente, să mă gândesc la ce va urma...

Astăzi mi-am dat seama, în călătoria mea timp de două ore, de la Iași la Suceava, că ar fi trebuit să le mulțumesc de mult timp unor persoane. (Dar niciodată nu e prea târziu, nu-i așa?) E vorba de acei oameni care mi-au sugerat la început și m-au împins de la spate mai apoi, să particip alături de ei la concursul de strategie publicitară, Team Adventure. Am fost cam reticentă auzindu-le propunerea și m-am decis cam greu fiindcă, trebuie să recunosc, ma cam sperie necunoscutul...Acum zâmbesc privind înapoi la acele clipe tensionate din timpul pronunțării DA-ului și ale muncii ulterioare.

Simt că am rămas oarecum datoare față de acești colegi, fiindcă acum fac parte din echipa celor care „lucrează” temporar la Front Page Communication mulțumită internshipului câștigat la concurs.

Iulia, Cosmin, Natalia, VĂ MULȚUMESC!

Laura Lupașcu

Înainte și după concursul de gătit în aer liber…

2011-03-11T01:57:00.001-08:00

Emoții și suspans… pentru unii veselie, pentru alții tristețe…acestea au fost sentimentele pe care le-au încercat cei mai buni bucătari la Concursul de gătit ce a avut loc în Iași, 5-6 martie 2011. Pentru două zile, Piața Unirii din Iași a devenit o lume a gastronomiei, o lume a experienței și a creativității.

Vouă cum vi s-a părut? A mai fost Piața Unirii din Iași sau devenise deja Piața Gastronomiei?

O să vă spun eu cum m-am simțit, dintr-un punct de vedere „mijlociu” ca să îi spun așa, fiindcă nici nu am participat la concurs, dar nici spectator nu am fost. Am fost un mini–reporter inițiat din partea secretulbucătarului.ro și am avut parte de clipe de neuitat.

La orele 10, m-am întâlnit cu echipa mea ( 7 colegi, Ovidiu Chițovanu și Vladilena Bîcu, deci 9 colegi minunați) , iar în câteva minute ne-am reamintit sarcinile pe care le avem și am trecut la treabă. Cu pași rapizi ne-am îndreptat către sala din Hotelul Unirii în care avea loc expoziția și concursul de mâncare rece. Am fost izbită de un aer… hmm, nu doar gustos, ci și„ plin de pulbere cu surprize”. Nu îmi imaginam atâta creație și artă la un asemenea eveniment, mă așteptam la ceva plictisitor și la pierdere de vreme.

Am cunoscut bucătari celebri, le-am luat interviuri, am vorbit despre rețete și secrete, acele „ legi de invenție” ale fiecărui bucătar cum le spun eu. Surprinzător! Am descoperit ca „ nu există asemenea secrete, fiindcă bucătarii adevărați nu au secrete” ( Antonio Passarelli).

Pauza de cafea. Poze și zâmbete. Povești cu zâne și zmei din propria copilărie. Bancuri.

După 30 de minute… iarăși muncă, dar plină de farmec pentru că ne place ceea ce facem.

În cea de-a doua zi de concurs, am fost alungați de vânt, frig și împrăștiați prin diverse colțuri ale Iașiului pentru a rezolva diverse probleme. Unii au rămas tot cu gândul la mâncare, și-au cumpărat tocăniță, alții au fugit să își ridice pachetul de la părinți, iar restul duminicii ne-am dedicat-o cu toții odihnei.

Sper că și voi ați simțit măcar o parte din ceea ce am simțit eu în aceste două zile, iar dacă nu ați fost măcar prin treacăt la expoziție, vă sfătuiesc să nu ratați următorul eveniment de acest fel la care ați putea merge.

Ailincăi Iulia

Cel mai bun exemplu de discriminare pozitivă… Ziua Femeii

2011-03-08T01:43:00.000-08:00

După ce milenii femeia a fost personajul de la cratiţă, bărbaţii şi-au luat revanşa la Concursul de gătit în aer liber din Iaşi… Aşa cred ei…însă adevăratele câştigătoare sunt tot femeile: nu numai că nu mai gătesc cum o făceau dar au reuşit să-i convingă pe bărbaţi ca “ei gătesc mai bine” şi astfel ele se răsfaţă prin spa-uri, mall-uri, saloane şi cafenele.

E un drept câştigat cu greu…şi care capătă accentuări în cea mai efeminată zi posibilă: 8 Martie.

Aşa că nu mai sta pe gânduri “măi băiete” şi urmează acest To Do List ca să fie bine:

1. Trimite dimineaţă felicitări online personalizate pentru fiecare femeie importantă din viaţa ta.

2. La prima oră ieşi după flori. Cu cât mai multe cu atât mai bine ( dacă le luai de ieri erau mai ieftine- cel puţin aşa ziceau vânzătorii: “Ia azi patroane că mâine-i mai scump”.

3. Cumpără ciocolată fină până nu dispare de tot ( având în vedere criza de cacao).

4. Vii acasă repejor şi accesezi www.secretulbucătarului.ro găseşti o reţetă rapidă şi de efect şi n-ai de ales: o găteşti.

5. Precis n-o să-ţi iasă grozav, aşa că pregăteşte-te financiar de-o ieşire în oraş.

6. Invit-o la un film.

7. Nu mai da mărţişoare şi azi.

8. Nu în ultimul rând cuvântul de ordine e : Răsfăţ!!!

Să le facem fericite deci!!

La mulţi ani fetelor!

Cosmin Boghiu

5 (lei) pâini (à la Ion Creangă)

2011-03-07T01:16:00.001-08:00

Văleatul 2011, luna lui mărțișor, ziua a șasea.

Eram 7 inși flămânzi de nou. În traistă aveam reportofon, aparat foto, pix și un caiețel. Totul pregătit pentru interviu. Fetele mai aveau și o pâine. Pentru noi era de ajuns, nu și pentru Ovidiu, așa că a hotărât să-și cumpere o tocăniță de informații. Da Irina cu Natalia cum să rămână în urmă? Nici vorbă! “Hai și noi să facem rost de așa ceva”, si-au zis fetele.

- Vezi, Ovidiu? Și noi avem!

- Văd, Irina. Și mai văd că ai și mai mult decât mine. Cât te-a costat porția?

- Păi am dat pâinea care o aveam noi, fetele și am luat pentru toate.

- Cum așa? O singură pâine?! Pentru toate fetele? Dar pe mine m-a costat 4 pâini!

- Imposibil! La tine e și mai puțin în farfurie. Cineva te-a fraierit!

[...]

Mirosea a tocăniță grădinărească, a frigărui, a păstrăv, a “fudulii” (Apropo de “fudulii”, mai bine nu-l întrebam pe Ovidiu ce înseamnă). Chiar și peste 3 ore, părul meu, îmbibat cu abur de frigărui, umpluse cu mirosu-i sediul Front Page.

- Ei și cum Ovidiu, ai cumparat o tocăniță de informații cu tocmai 4 pâini?! (Vladi, zâmbind)

- Gata, fetelor! De ajuns! Schimbăm subiectul.

- Dar să știți că sunt foarte gustoase informațiile astea. (Vladi era foarte încântată)

- Da. Și știi de ce, Natalia? Pentru că au fost fierte în ceaun. Este unul dintre secretele bucătarului.

- Ei! Știu de acest secret. Eu stau la casă pe pamânt și a devenit tradiție ca în fiecare toamnă să conservăm cât mai multe informații pentru a le păstra proaspete și gustoase întreaga iarna. Mama știe reteta. Nici nu se compară cu informațiile din cărți cu cele preparate în ceaun. Practica bate teoria!

- Apropo de casă pe pamânt, v-am zis că eu am casă pe apa, nu? (Ovidiu e ironic. Probabil se razbună, fiindu-i ciudă că și-a pierdut cele 4 pâini)

- Da da.. M-am prins! Iar sediul agenției noastre se află la etajul unei case, iar Irina locuiește la bloc, iar eu la casă. (Crezuse oare că m-am supărat? Că nu-mi stă în fire să mă supăr. Sper că și-a dat seama de acest lucru. Rămâne să văd.)

[...]

Fetele se odihneau. Vântul ne sufla prin trăistuțe, noi însă mai mâncam tocănița de informații.

- Am recuperat cele 4 pâini! (se întoarce Ovidiu radiind de bucurie).

- Ura! Iar acum aplauze furtunoase pentru Ovidiu!!! (Ideea Mariei și aplauzele tuturor)

- Dar am cumpărat altfel de informații. Și vreau să împart și cu voi.

[...]

Fiecare zi se termină cu nou. Prieteniile se leagă prin multă comunicare. Între Front Page Communication și mine, comunicare este, iar prietenia deja o simt cum se înfiripă. Schimbul celor 5 pâini cu o avalanșă de informații a fost doar în folosul nostru. Fiecare experienta creaza noi idei, iar ideile bune – specialisti buni.

Mă bucur din plin de acest internship la Front Page Communication!

Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia

SMS la Iaşi

2011-03-05T09:06:00.001-08:00

Vineri, 4 martie, Iaşiul a găzduit a treia ediţie a evenimentului Social Media Summit. Am avut norocul să fiu acolo şi să vă pot împărtăşi, în mod subiectiv evident, câteva impresii despre acest eveniment.

Am mers acolo ca proaspăt absolvent de Comunicare şi Relaţii Publice, curioasă să aflu cât mai multe detalii posibile despre cum se poate integra comunicarea de brand în social media, care este influenţa online-ului asupra marketingului, sau care sunt strategiile integrate de social media cele mai potrivite? Au fost acolo oameni de afaceri, studenţi, oameni de marketing, oameni de presă. Eu mi-am dorit să pot asculta oamenii pe care îi ştiam doar după felul în care scriu. Bloggerii mă interesau pe mine. Nu i-am văzut niciodată în direct, în carne şi oase, comunicând folosindu-se de toate elementele de paralimbaj şi non-verbal aflate în posesie.

Am fost foarte încântată să aflu că toate elementele ce ţin de structura unei campanii de pr sau publicitate, se regăsesc sută la sută şi în social media. Nici o campanie nu se face după ureche. Bloggerii, oricât de boemi îmi păreau înainte, mi-au demonstrat că ştiu cu se mănâncă comunicarea şi relaţiile publice mai bine ca un absolvent de o astfel de facultate. Experienţa pe piaţă le oferă un avantaj inegalabil de lectura a 100 de cărţi de specialitate! Altă remarcă mi-a deschis ochii şi mai mult în ceea ce-i priveşte pe bloggeri: cu cât ai un brand personal mai bine conturat în social media, cu atât ai şanse mai mari să poţi face bani pe această piaţă.

Discursurile auzite acolo se împart în mai multe categorii, din punctul meu de vedere:

1. foarte bine documentate şi relevante, dar fără patos şi emoţie – chiar dacă ai foarte multe chestiuni relevante şi importante de spus, dacă nu o faci cu suflet şi pasiune, discursul tău e nul;

2. cu mult patos şi emoţie, dar cu mai puţine informaţii importante - e important să pui pasiune şi să ştii să atragi publicul, dar dacă spui numai generalităţi iroseşti energie;

3. cu informaţii relevante, ce au transmis exact acea stare necesară şi cu lipici la public.

Un alt element important legat de modul în care emiţătorul îşi transmite discursul, pe lânga logos, pathos şi ethos este vestimentaţia, după părerea mea! Trebuie să ştii să te îmbraci adecvat locului în care mergi, discursului pe care îl vei ţine, firmei sau oamenilor pe care îi reprezinţi.

Una peste alta, mie SMS Iaşi mi-a plăcut. Speakerii mei preferaţi au fost: Bobby Voicu, blogger şi antreprenor online – un specialist în ceea ce face, experimentat şi cu picioarele pe pământ, pasionat de social media, cu un discurs excelent; şi Adrian Monoranu, Marketing Consultant la ExperţiOnline.ro, cu un discurs pertinent, aşa cum i se cuvine unui profesor de marketing, foarte bine documentat şi pregătit, cu cele mai bun slide-uri. Aş putea povesti încă multe pagini despre ce am văzut, auzit, simţit şi aflat acolo! Abia aştept ediţia următoare!

Cristina Ababei

Dezvăluirile continuă…

2011-03-05T06:00:00.001-08:00

În cădere…

Sunt asemenea unui spălător de geamuri… Căzută de la etajul 59… sunt doar în dreptul etajului 27… căderea e lentă și greoaie….dar încă mai pot spune că până acum totul e bine.

Vă vine greu să înțelegeți cum pot spune asta, așa este? Păi, sincer vorbind sau scriind, nici eu nu mă înțeleg. De mică mi-au plăcut enigmele, însă doar cele pe care reușeam să le descopăr. Aceasta nu am descoperit-o…Nu încă, încerc eu să mă auto-încurajez…Am aflat doar că biletul călătoriei numai eu îl pot obține, nu poate fi cumpărat, furat sau împrumutat, și e unic, e doar al meu… Ar trebui sa fiu fericită, nu? Dar nu sunt, căci s-ar putea să găsesc biletul și trenul să fie plecat demult…

Trebuie să vă fi spus multe în aceste cuvinte puține și încurcate… V-aș fi spus și mai multe dacă timpul mi-ar fi permis și dacă vocea mea interioară nu ar fi acum un ceas cântător care îmi reamintește mereu: Ai uitat de secret! Ai uitat de secret! Povestește-le ce ai mai aflat!

Așa e! V-am promis că vă țin la curent cu tot ce aflu despre secretul celor de la Front Page Communication. Ați fi înclinați să credeți că sunt un spion și unul dintre cei mai buni dacă am intrat în interiorul agenției și încă îmi mai petrec timpul pe acolo, dar nu sunt un spion nici pe departe. Mă caracterizez ca fiind un om ca oricare altul, doar motto-ul după care îmi ghidez pașii în căutarea biletului meu e diferit, dar nu are rost să vi-l mărturisesc aici și acum, contează mai puțin secretul meu.

Eu nu vă pot dezvălui decât câteva amănunte. E vorba de o lume nouă a gastronomiei ce vă va ajuta să descoperiți tainele gătitului, fiindcă după cum știm, gătitul este o artă și are propriile lui „legi de invenție” le spun eu. S-ar putea să fie un gram de inspirație și altul de bună dispoziție sau poate experiență îmbinată cu dorința de a face ceva special. Suntem câteva persoane ambițioase care doresc să îți dăruiască ție această lume, fiindcă e special făcută pentru tine și tu poți folosi toate secretele ei, cu siguranță vei avea nevoie de ele într-o bună zi.

Mâine avem planuri mari. Ne-am propus să mergem să furăm niște secrete ale unor bucătari care cunosc foarte bine „legile de invenție”. Ce spui dacă ai veni și tu la eveniment? Vino mâine, 6 martie 2011, în Piața Unirii și vei avea parte de o experiență delicioasa!

Te așteptăm!

Iulia Ailincăi

Se schimbă vremea/-urile

2011-03-04T01:00:00.000-08:00

Cu siguranță cei mai mulți dintre noi s-au cam săturat de iarnă, cu tot ce implică aceasta și așteaptă cu nerăbdare venirea primăverii. Primele semne ale sosirii ei au fost date încă de pe 1 martie, când soarele și-a făcut timid apariția. Zilele acestea vom fi nevoiți să purtăm haine groase deoarece căldura se lasă încă, așteptată...

Se anunță însă, pentru perioada următoare, vești bune.

La Front Page Communication, cât timp durează internshipul, vor fi zile răcoroase, dar persoanele de acolo vor avea suficientă căldură în suflet ca să contrabalanseze situația. Ceața prezentă aproape în fiecare dimineață, va fi îndepărtată de pe ochii colegilor somnoroși dar muncitori, cu ajutorul cafelei tari preparată anume pentru îndeplinirea acestui scop.

În perioada pregătirii proiectelor de lucru și a desfășurării ședințelor generale se vor înregistra valori termice peste medie datorate implicării și concentrării asupra problemelor.

Spre deosibire de anii trecuți, perioada aceasta nu anunță schimbări majore. Totuși, la agenție se preconizează că își vor face apariția nori negri în cazul în care nu se va munci în echipă sau participanții nu vor fi interesați să-și facă treaba.

Pe arii largi buna dispoziție va fi însoțită de hohote de râs.

Vântul va sufla slab și moderat, aducând fotografieri din toate părțile.

Către finalul internshipului se anunță o avalanșă de bucurii, emoții și aplauze.

Bucurați-vă de vreme!

Laura Lupașcu

ATL vs BTL

2011-03-03T05:01:00.001-08:00

Atunci când vorbim despre publicitatea above the line "deasupra liniei" si publicitatea below the line "dedesuptul liniei" criteriul de diferenţiere constă în canalele de comunicare folosite pentru difuzarea mesajelor. Astfel , ATL face referire la canalele tradiţionale, convenţionale care reuşesc să ajungă la publicul ţintă, precum: mass media: presa scrisă, radio, televiziune, cinematograf etc, pe când BTL face referire la mijloacele de comunicare neconvenţionale care sunt mult mai inspirate si inedite. BTL se referă la organizarea de recepţii, baluri, concerte, acţiuni de caritate, zile calendaristice semnificative etc.

Având în vedere contextul crizei mondiale, ne aflăm în situaţia în care o mare parte din companii alocă din ce în ce mai puţini bani pentru publicitate. Dată fiind această situaţie neconvenţionalul pare să fie soluţia cea mai la îndemâna. Atunci când dispui de bani mulţi îti poti permite apariţia unor spoturi video şi audio care să te facă vizibil şi auzit peste tot. Însă, atunci când bugetul este restrâns ai nevoie de o idee grozavă pe care să o implementezi. Este evident faptul că indiferent de tipul de publicitate ales, scopul clienţilor de publicitate este acela de a atrage atenţia publicului şi de a o menţine în acelasi timp. Acest lucru poate fi realizat doar atunci când oferi ceva deosebit, special, surprinzător. Toate aceste lucruri pot fi integrate cu uşurinţa în ceea ce numim astăzi publicitate neconvenţională.Mai mult decât atât, ştim prea bine că publicitatea convenţională poate fi evitată de consumatori. Fie că schimbă postul TV sau de radio , fie că dau mai departe pagina de publicitate a publicaţiilor pe care le citesc, este cert ca publicitatea nu-i mai atinge. Atunci când vorbim despre publicitatea neconvenţională evitarea acesteia este mai puţin probabila. Să ne imaginăm că ne aflam într-un lift. Suntem obişnuiti să evitam privirile partenerilor de calatorie si sa zburdam cu ochii pe pereti...pereti care ne întâmpina cu mesaje publicitare. Aici găsim mediul în care publicitatea nu mai poate fi evitata devenind pur si simplu captiva.

Ce putem spune însa despre hypermarketuri si publicitatea din mall? De ce în aceste spatii consumatorii nu mai opun rezistenta mesajelor publicitare? Pentru ca atunci când merg la cumparaturi acestia sunt interesati în mod direct de tot ceea ce înseamna produse noi, promotii, reduceri etc. Aici este mediul propice în care potentialii clienti pot fi influentati sa cumpare produsul X în defavoarea produsului Y.Prin urmare este important ca în funcţie de obiectivele propuse şi de rezultatele care se doresc a fi obţinute să se ţină cont atât de avantajele cât şi de dezavantajele unei publicităţi convenţionale sau neconvenţionale. Eventual acestea pot fi corelate astfel încât sa rezulte o campanie publicitară cât mai complexă.

Liliana Sârbu

Un simplu brand sau un Lovemark?

2011-03-02T06:23:00.001-08:00

Tu ai un Lovemark? Cu siguranţă printre preferinţele tale există un brand charismatic, care îţi place la nebunie, fără de care nu poţi trăi. De fapt, cu toţii avem şi le iubim, fie că e vorba de maşina preferată, telefonul indispensabil sau ciocolata fără de care nu depăşim momentele stresante.

Ştim cu toţii că în publicitate miza este captarea atenţiei consumatorului. Prin “Lovemarks”, publicitarii încearcă să realizeze o legătură emoţională între un produs / serviciu şi consumator, totodată diferenţiindu-se de concurenţă.

Deşi fiecare fiinţă în parte este unică în esenţa sa, ea împărtaşeşte foarte mult din propria existenţă cu cei din jur. Astfel, cu toţii avem pasiuni, cu toţii ne dedicăm activităţilor şi persoanelor care ne încântă. Cu alte cuvinte, cu toţii avem Lovemarks personale, adică lucrurile care, aparent banale, contează foarte mult pentru noi şi ne fac viaţa mai frumoasă, de ce nu, mai însorită, dacă tot aşteptăm cu nerăbdare adevarata primăvară.

Pentru mine, printre acele Lovemarks personale care dau culoare vieţii sunt prietenii, familia, plimbările şi diferite alte obiecte care pentru alţii pot părea de-a dreptul nefolositoare sau lipsite de strălucire. Şi dacă oamenii dezvoltă un ataşament special pentru diverse alte persoane, lucruri, activităţi, de ce nu s-ar ataşa în mod special şi de anumite branduri?

Aşadar, pornind de la această idee, în ultimii ani marketerii şi publicitarii au înţeles că prin crearea unei legături emoţionale speciale între un produs şi consumator vor obţine efecte benefice pe termen lung. Cu alte cuvinte, emoţionalul bate raţionalul şi dă dependenţă pentru că Lovemarks-urile sunt acele branduri atât de speciale şi de charismatice încât publicul se ataşează de ele nu atât raţional cât sentimental. Ele depăşesc starea de simplu brand.

Ceea ce este important de menţionat este faptul că, dacă un brand dispare, altul îi va lua imediat locul, din simplul motiv că publicul se detaşează uşor de fostul brand care nu se deosebea cu nimic de celelalte existente deja, fiind doar un ambalaj diferit şi atât. Însă, dacă un Lovemark dispare, atunci nimic nu îl poate înlocui şi oamenii îi vor reclama absenţa.

Irina Neamţu

Ce să faci dacă chiar n-ai ce face… de 1 Martie!

2011-03-01T11:32:00.001-08:00

După ce te-ai trezit dis de dimineaţă din cauza telefoanelor şi urărilor de o primăvară fericită şi calduroasă, priveşti pe geam şi vezi cum ninge ca-n poveşti. Şi-atunci te întrebi firesc: de ce 1 Martie se sărbătoreşte de 1 martie? Eu personal nu pot să înţeleg de ce nu se sărbătoreşte pe 25 martie sau 2 aprilie ( fireşte s-ar numi 25 martie sau 2 aprilie) să spunem pentru ca atunci toate urările şi semnificaţiile zilei chiar să aibă sens, în orice an, pentru că iarna se întâmplă să devieze de la cursul normal. Dar ai stat destul şi ai filosofat într-un cot la marginea patului cu ochii împăienjeniţi de somn…La treabă!

Ulterior te grăbeşti să scotoceşti prin mărţişoarele din anii trecuţi, doar doar ce vei găsi vreo 2 care să arate mai bine şi să le poţi da, la nevoie ce-i drept, cuiva. Dar sincer că-I mai bine aşa decât să cumperi noile mărţişoare cu manelişti. Apropo de mărţişoare…pe an ce trece mi se pare mai lipsită de gust piaţa mărţişoarelor. Tendinţa e că orice poate deveni un mărţişor dacă are o aţă roşie cu alb ( un peşte, 2 pene, o păpuşă, un ciob de sticlă colorată, obligatoriu toate ambalate în foarte “plăcutul şi utilul” ambalaj transparent cu o margine albă- pe care mulţi nu catadicsesc să-l dea jos măcar când îl oferă).

Pune vreo 2 rânduri de haine pe tine din cel puţin 2 motive: Afară numai primăvară nu e iar în al doilea rând poate aşa n-o să te înţepe cu boldurile de la mărţişoare prea multa lume.

Nu uita să-ţi alegi baba. Fă un test şi vei observa că majoritatea şi-au ales-o pe 6, 7, 8 martie sperând că vremea se va îmbuna şi va ieşi soarele şi pe strada lor.

Din treacăt citeşte pe mobil ştirile ca să afli că nu-i mai rău (încă) la noi decât prin Libia şi alte asemenea ţări . 2-3 ştiri despre succesul Dacia în Maroc îţi vor ridica moralul.

Un prânz ceva mai primăvăratic n-ar strica: Secretele primăverii stau în salatele ingenioase pe care le prepari doar pentru că a venit primăvara nu şi pentru că se găsesc mai ieftin trufandalele. Te-apucă aşa un sentiment de “Domle’ trebuie să mănânc mai sănătos, trebuie să slăbesc” fix pe 1 martie.

Fă-ţi singur un mărţişor şi vizionează un film ( eventual premiat la Oscar).

Apoi ai face bine să numeri mărţişoarele ca să vezi ce capital social ai.

Nu uita să postezi pe facebook o poză cu flori de primăvară în care să dai tag la toată lumea ca să primească respectivii notificări gârlă şi să fie foarte impresionaţi.

Sau poţi să nu faci nimic din astea pretinzând că încă este iarnă… ceea ce este şi adevărat, nu?

Cosmin Boghiu

Branding personal condimentat cu o reputație bună și asezonat cu promovare

2011-02-28T01:35:00.001-08:00

Bună ziua!

Astăzi vom prepara ceva extrem de gustos și sănătos: Branding personal condimentat cu o reputație bună și asezonat cu promovare.

Pentru prepararea acestei rețete delicioase aveți nevoie de următoarele ingrediente:

· O persoană

· O idee centrală pe care doriți să o promovați

· 100 g inițiativă

· 100 g imaginație

· 100 g creativitate

· 100 g valoare

· 100 g diferențiere

· 100 g inovație

· 100 g poziționare

· 100 g atitudine

· 200 g etică

· 200 g competență

Condimente obligatorii: constanță, perseverență și aliniere.

Timpul de preparare poate varia după caz de la o lună la câțiva ani.

Brandingul personal a devenit o noțiune din ce în ce mai vehiculată în ultima vreme și se referă la modul în care te percep ceilalți, la suma de elemente intangibile care îți cresc valoarea și te ajută să te diferențiezi pentru a îi convinge sa îți cumpere serviciile sau să îți accepte ideile. Pentru ca această rețetă să fie un succes iată câteva sugestii de preparare: persoana în cauză trebuie să fie curățată și spălată bine astfel încât să poată fi promovată pentru calitățile sale. Deasemenea, trebuie lucrat la defectele și la punctele slabe ale persoanei pentru ca ele să fie vizibil diminuate față de punctele forte. După ce ați pregătit ingredientul principal va trebui să amestecați celelalte ingrediente în funcție de situație până la omogenizare și coerență astfel încât să iasă ceva unic, original și irepetabil față de concurență.

Toată coca se toarnă într-un ambalaj atrăgător care să susțină și să comunice toate ingredientele folosite și se pune la cuptorul expunerii. În timpul coacerii este bine să vehiculați diverse mesaje atât în mediul online cât și in cel offline pentru o vizibilitate mai mare.

Sfatul bucătarului: preparați rețeta astfel încât să vă alegeți cu o reputație cât mai bună și asezonați-o cu o promovare impecabilă! Poftă buunăăăă!

Maria Bogus

La Hanul lui Ovidiu (à la I.L. Caragiale)

2011-02-27T01:34:00.000-08:00

Un sfert de ceas până la Hanul lui Ovidiu. Noi, previzibili din fire, am purces la drum mai devreme. Nu de alta, dar să nu întârziem.

Așa am socotit, așa am făcut. Cosmin și Iulia mai vizitaseră mahalaua. Ei deja cunoșteau locurile și câinii nu mai lătrau la ei. Eu și Laura însă, mergeam în neștire. Știam că trebuie să ajungem la Front Page Communication, dar atât.

- Nu am mai fost niciodată într-o agenție de publicitate, am recunoscut eu.

- Nici eu, dar nu cred să fie ceva foarte neobișnuit, adaugă Cosmin care mereu le știe pe toate.

- Cu siguranță nu mănâncă oameni, zice Iulia zâmbind.

- Hai că va fi bine, intervine Laura cu un gram de siguranță și un car de tremurici.

Ne-am învârtit în jurul sediului ca un cățeluș în jurul cozii. Diferența dintre noi și cățeluș era că micuțul știa unde se află coada lui, pe când noi – ia-l de unde nu-i! Că nu scrie nicăieri “Front Page Communication”! Până la urma, am ieșit din situație. Limba noastră oase nu are, nu știu cum a voastră. Așa că am rugat vecinii să ne îndrume.

- Bună ziua, toți în cor, pe diferite voci (mai îndrăznețe, mai rușinoase).

- Hei! Salut! Ce faceți? V-ați uitat peste „Zile și nopți”, da? Fain! Vrea cineva cafea? Ceai?

Ne uitam unii la alții și încă nu ne dumeream de ce se întâmplă. Prea repede s-a trecut de la oficialitatea de la Gală la o așa relație amicală (iată că și rimă iese).

- Da. Am dori ...

- Să facem cunoștință! Eu sunt Vladi, iar Ovidiu se va prezenta singur.

Toți râdem, dar tot cu sfială.

[…]

- Dumneavoastră ce părere aveți?

- Pleacă de aici, întoarce capul în semn că nu vrea să mă vadă.

(Cum? Deja mă alungă? Dar ce am zis greșit? Îmi dau seama:)

- Tu, ezitând, ce părere ai, Ovidiu?

(Vai cât de greu mi-a fost să formulez!)

[…]

A fost așa doar în prima zi. La următoarele ședinte deja am mers mai degajați, mai plini de sine. Știam ce ne așteaptă. Ne-am apucat de lucru din prima zi și facem ceea ce ne place.

Urmează alte ședinte. Urmează să progresam, să învățăm multe lucruri noi. Eu sunt nerăbdătoare. Voi?

Apodictic: ce repede trece un curcubeu!

Luncaș Natalia

Voluntar de meserie...

2011-02-27T01:27:00.001-08:00

Fac parte din generaţia recesiunii. Posturi blocate peste tot, joburi din ce în ce mai puţine cu cerinţe din ce în ce mai mari. „De experienţă ai nevoie!”- auzim replica aceasta peste tot. Şi aici începe chinul. Nimeni nu te angajează fără experienţă, deci ce ai putea face ca să o dobândeşti? Răspunsul evident: VOLUNTARIAT!!

Din start, pe foarte mulţi îi sperie cuvântul. Eu am avut curajul să fac asta. Trei luni de zile la un radio on-line şi mi-a prins foarte bine. Foarte mulţi m-au criticat că am pierdut vremea degeaba. E foarte greu să explici cât de bine te simţi lucrând şi învăţând lucruri noi şi fără să primeşti bani. Avantajele muncii ca voluntar sunt mult mai mari decât dezavantajul lipsei banilor. Reuşeşti să înveţi de fiecare dată lucruri noi, iar satisfacţia este extraordinară, mai ales dacă îţi şi place ceea ce faci. Iar dacă tot faci voluntariat, e normal să alegi locul care să îţi ofere mulţumirea de care ai nevoie. Dacă un job plătit substituie orele nesfârşite de muncă oribilă şi sâcâitoare cu banii şi preferi să faci compromisuri de dragul lor, ca voluntar doar plăcerea de a lucra şi învăţa este cea care merită compromisuri. Oamenii pe care îi întâlneşti, relaţiile pe care le dobândeşti, ritmul de viaţă alert care te scoate din monotonia orelor de curs şi seminar, pregătirea pentru un jobul visat, toate acestea sunt argumente pro pentru viaţa frumoasă de voluntar. Dezavantajele sunt somnul mai puţin, mai puţin timp liber şi aceiaşi bani (care din păcate nu vor să se înmulţească singuri în portofel!!).

Luna februarie mi-a adus un nou cadou: internship cu Front Page Communication! Continui munca de voluntar şi mă bucur enorm. E cea mai bună şansă pentru mine în acest moment să fac cee ce îmi place şi să învăţ să devin mai bună pentru viitor. A apărut într-un moment foarte bun, când deja mă luase deprimarea specifică lipsei de activitate. Avem mult de muncă. Dar nimeni nu a spus că va fi uşor. Şi nici nu vreau să fie uşor! Efortul merită din plin. Urmează două luni pline! Staţi pe-aproape...

Cristina Ababei

Experiența se câștigă în timp...

2011-02-25T13:00:00.000-08:00

Au trecut destul de multe zile de când ne tot întâlnim la Front Page Communication și încă nu realizez dacă e adevărat ceea ce mi se întâmplă...îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri- momentul în care am primit mailul din partea Vladilenei în care eram anunțată că începem stagiul de practică. Îl așteptam cu nerăbdare dar și cu o oarecare teamă față de ceea ce va urma.

În prima zi m-am simțit ca la susținerea unui examen oral. Aveam emoții mari, cum am de fiecare dată când intru în contact cu oameni noi, cu un alt mediu, dar astăzi pot spune cu certitudine, că am scăpat de ele. În fiecare zi petrecută la agenție atmosfera devine din ce în ce mai degajată și conștientizez că pun în aplicare teoria învățată la orele de curs. Timiditatea se transformă treptat în dorința de implicare în lucruri care-mi stârnesc interesul...

Am realizat abia zilele trecute că această experiență, pe care o voi dobândi de-a lungul celor două luni, îmi va fi de mare folos. În încercarea de a redacta propriul CV, am sesizat faptul că în dreptul rubricii „experiență profesională” trebuia să las spațiul gol. Cu siguranță există multe persoane în situația mea, dar cred că putem rezolva cu toții această problemă încercând să ne implicăm din timp, în cât mai multe activități. E drept, e greu la început: cunoaștem alți oameni iar fiecare dintre ei încearcă să-și impună punctul de vedere creându-se discuții în contradictoriu. Cu toate astea, orice idee pe care o prezentăm acum, orice activitate pe care o desfășurăm, dacă are legătură cu ceea ce studiem, e bine venită, întrucât constituie o „cărămidă”din temelia viitoarei cariere.

Laura L.

Începutul unei serii de dezvăluiri…

2011-02-24T14:06:00.000-08:00

Cu 4 luni în urmă…

Timidă de parcă ar fi fost prima zi de facultate, neîncrezătoare în propriile forțe, am zis Da! Da, mă voi înscrie la concursul de strategie publicitară și PR teamAdventure. Cosmin, Natalia, Iulia (eu) și Laura au format Tring! De ce TRING? Hmm, asta știm cu toții. Pentru că noi:

· Te surprindem în mediul tău

· Ridicăm totul la un nivel înalt

· Impactul este mare

· Nimic nu este la întâmplare

· Gustul bun este în orice campanie.

Gurmanzi de felul nostru și ca să facem lucrurile cu pasiune am ales Dopo Poco. Nepotriviri de orar și întâlniri, idei și lipsă de idei, acorduri și dezacorduri, bucurie și tristețe, încredere și neîncredere, cu toate ne-am confruntat pe parcursul celor 4 săptămâni de pregătire. „ Iulia, nu îmi place ideea ta”, „E super, însă e greu de pus în aplicare și ar necesita resurse financiare mari” , „ Off, am obosit, de-abia aștept să se termine cu acest concurs” , „ Eu pot face aceasta”, sunt fraze ce le-am auzit adesea în timpul destinat lucrului pentru concurs.

Deja 19 noiembrie 2010?

O dimineață plină de emoții. Soarele parcă le aducea cu sine pe parcurs ce răsărea… Dar timpul trece vertiginos. A sosit momentul susținerii proiectelor și … a trecut. A venit momentul decernării premiilor și timpul parcă s-a oprit în loc. Domnul Ovidiu Chițovanu, manager la Front Page Communication anunță câștigătorii unui internship la această agenție de publicitate. Simt și acum suspansul de atunci, suspans accentuat de citirea numelui câștigătorilor, nu a numelui echipei. Parcă am auzit ca prin vis numele Nataliei… și… bucurie. „ Aceștia suntem noi!”

Cu 16 zile în urmă…

În căutarea sediului agenției… Frig și alte emoții… Pășim cu frică în interiorul sediului de parcă am călca pe o mină. Nu știm la ce să ne așteptăm și imaginația o ia razna. Poate gândim că persoanele cu care vom lucra sunt monștrii de la Cartoon Network sau personaje aparținând răului în basme… Dar se dovedește rapid că imaginația noastră chiar a luat-o razna. Domnul Ovidiu Chițovanu a devenit imediat Ovidiu, Vladilena Bîcu, prezentatoarea care ne-a încântat la Gală, e Vladi acum, sediul agenției e deja un loc mai călduros în care te simți în largul tău. Aproape totul s-a schimbat datorită lor și a modului în care ne-au primit.

Tocmai ți-am dezvăluit secretul TRING, dar noi am pornit deja în căutarea unui alt secret minunat pe care vrem să ți-l împărtășim. Fii alături de noi în această călătorie! Noi te vom ține la curent zilnic, tu trebuie doar să ne urmărești.

Deja alergăm…

Iulia Ailincăi

Choosing

2011-02-23T14:13:00.001-08:00

Ne indreptăm cu paşi repezi spre ce-a de-a doua săptămână de internship la Front Page Communication. Tot ce pot spune este că temerile şi îndoielile mele în ceea ce priveşte internshipul câştigat s-au spulberat încă din prima zi. Sunt o persoană sceptică şi neincrezătoare de felul meu aşa că până când nu am interacţionat direct cu cei din agenţie nu am încetat în a-mi face mii de gânduri mai mult sau mai puţin pesimiste.

Acum insă, după prima săptămână alături de întreaga echipă pot afirma cu tărie faptul că lucrurile stau mai bine decât mă aşteptam. Aşa cum poate s-a mai spus atmosfera a fost una relaxantă şi placută iar persoanele noi cu care am interacţionat , atât cei din agenţie cât şi colegii mei, s-au dovedit a fi plini de energie şi cu multă poftă de viaţă.

Recunosc insă, faptul că visul meu a fost incă de când am început facultatea să devin jurnalistă deoarece am interacţionat cu persoane din media care şi-au pus o amprentă puternica asupra mea. Fie că au fost persoane din diferite media precum presa scrisă, televiziune sau radio întotdeauna mi-au lăsat impresia că acest job este unul palpitant şi plin de neprevăzut.

Acum la un an dupa absolvirea Facultăţii de Filosofie si Ştiinţe Social Politice, specializarea Comunicare Socială şi Relaţii Publice lucrurile s-au mai schimbat şi nu mai sunt atât de sigură cu privire la domeniul în care mi-aş dori să activez. Tocmai din acest motiv sunt bucuroasă că mă aflu în interiorul unei astfel de agenţii pentru că această experienţă mă va ajuta cu siguranţă în luarea unei decizii cât mai potrivite atunci când voi fi in postura de a lucra cu adevărat.

În ceea ce priveste jurnalismul am asistat la o mică parte din ceea ce inseamnă el iar acum imi doresc sa aflu şi sa invăţ tot atâtea lucruri si despre ceea ce inseamnă advertising. Sunt sigură că in final voi alege ceea ce mi se potriveşte cu adevărat pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile din plăcere şi nu din obligaţie.

Liliana Sârbu

Good news!!!

2011-02-22T14:09:00.001-08:00

Internshipul la Front Page Communication se dovedeşte, pe zi ce trece, a fi o adevarată Adventură. Astăzi de dimineaţă, desigur, după ce am savurat cu toţii delicioasa cafeluţă şi ne-am intrat în ritm, am primit o veste bună pentru fiecare dintre noi: agenţia a stabilit un parteneriat cu festivalul naţional de gătit în aer liber ce va avea loc în Iaşi la începutul lunii martie, astfel că vom avea cu toţii câteva sarcini precise de indeplinit pe teren.

Am primit această veste ca pe o adevărată provocare pentru că, fiind absolventă de Comunicare Socială şi Relaţii Publice, am fost mereu atrasă de partea de marketing / advertising şi mai puţin de ceea ce înseamnă jurnalism. Însă, cert este că ne vom transforma pentru câteva zile într-o mică redacţie în adevaratul sens al cuvântului şi ne vom testa abilităţile de buni comunicatori, de data aceasta în ipostaza unor reporteri iscusiţi care, practic, vor “trage de limbă” bucătari faimoşi din toate regiunile ţării în timp ce aceştia se întrec în prepararea celor mai gustoase şi arătoase bucate.

Cum de fel sunt o fire realistă şi pragmatică, m-am gandit imediat la un plan de rezervă, pentru că, după cum se arată condiţiile meteorologice în acest moment, există puţine sanse ca vremea sa fie minunată şi prielnică filmărilor în perioada festivalului, plan B ce este, de altfel, foarte simplu: chiar de-ar fi să venim cu umbrele sau să instalam un cort, noi tot acolo vom fi acolo pentru a ne duce sarcinile la bun sfârşit. Şi nu spun asta cu un ton ce inspira obligaţie, ci cu unul care inspiră entuziasm şi, în acelaşi timp, responsabilitate. Acest din urmă atribut are o semnificaţie importantă pentru noi întrucât cei de la Front Page Communication ne-au atribuit încredere şi responsabilitate încă din prima zi. Nu există constrângeri de nici un fel iar atmosfera este atât de agreabilă şi avem atât de multe să ne împărtăşim încât nu ne dorim decât să dezvoltăm cu succes proiectul nostru, pentru că ştim cu toţii că satisfacţia spirituală va fi, în cele din urmă, pe deplin resimţită.

Sunt sigură că vom avea parte de o experienţă inedită şi folositoare nouă şi, lasând pragmatismul la o parte, ma gândesc deja la momentul degustării câtorva dintre delicioasele bucate dar şi la amintirile de neînlocuit cu care vom ramâne!!:D

Irina Neamţu

Marketingul – o lecţie de gătit

2011-02-21T14:14:00.000-08:00

Se ia o bucătăreasă sau un bucătar sau o gospodină se adaugă o carte de bucate în minte sau în mâini, se poziţionează personajul în proximitatea multor oale şi tigăi şi i se dă voie să gătească. Va face el asta?

Răspuns: Nu. Pentru că trebuie să existe o cerere şi o răsplată. Nici măcar bucătarii nu-şi permit să irosească ingrediente şi timp de dragul artei, nici gospodina nu va găti fără minima răsplată: “Săr’ mâna pentru masă c-a fost bună şi gustoasă”. Iar când gătesc aceştia procesează mult mai multe informaţii decât reţetarul.

Pasul 1 - Pentru cine gătesc?

Întrebarea este esenţială. Bucătarul este direct interesat să ştie pentru cine găteşte fie că este un preşedinte de stat, un critic culinar sau neică nimenea. Şi gospodina ştie că atunci când trebuie să gătească pentru oaspeţi trebuie să se întreacă pe sine.

Pasul II – Ce obiective am?

Gospodinele vor mai mereu să-şi impresioneze oaspeţii, bucătarii să capete notorietate, ceea ce le va aduce şi un venit mai mare.

Pasul III – Câţi bani am?

Este întrebarea la care tigăile se cutremură, căci numai în ultimele 2 luni încă 40 milioane de oameni sunt în pragul foametei datorită creşterii exagerate a preţului alimentelor (dar ne oprim aici căci nu face obiectul discuţiei noastre). Bucătarul nostru/gospodina noastră posedă ingredientele necesare şi vor să impresioneze prin gust, design, proprietăţi nutriţionale dar şi printr-o adaptare a cheltuielilor în funcţie de mesean ( că doar n-ai să-i dai icre negre cui merită din acelea albe şi invers).

Pasul IV – Designul “preparatului”

Păi dacă nu-i pui frunzuliţa de pătrunjel sau dacă nu mâzgâleşti creativ suprafaţa farfuriei, se cheamă că eşti doar un bucătar nu un adevărat chef. Cred ca cel puţin un sfert din oameni mănâncă mai mult cu ochii decât cu gura. Or, dacă nu le hrăneşti aşteptările vizuale, oricât de bine gândit ar fi preparatul, oricât de mult ar respecta regulile el nu trece testul.

Pasul V – Spune povestea

Când munca bucătarului pare că s-a încheiat…urmează prezentarea felului. Aici este marea problemă: ce să spun despre preparatul meu? Din ce e făcut? Cât a durat să-l fac? La ce ajută? Câte kilocalorii are? Greu de decis…în principiu trebuie din nou să te gândeşti la pasul 1.

Pasul VI – “Marea colectă” – feedback-ul

Momentul cel mai aşteptat de bucătari/ gospodine. Aici aflăm dacă “ori suntem bucătari ori nu mai suntem”.

Poftă ( de viaţă) bună!

Cosmin B.

Lucky us..

2011-02-21T02:06:00.000-08:00

După un concurs plin de surprize, emoţii şi Adventură a sosit în sfârşit luna februarie, aşteptată cu sufletul la gură de noi, câştigătorii internshipului oferit de Front Page Communication, deoarece ştiam cu toţii, de la Ovidiu Chiţovanu, că aceasta este luna cadourilor cu adevărat interesante.

Având în vedere că Front Page Communication este una dintre cele mai de prestigiu agenţii de Pr şi publicitate din Iaşi şi că Ovidiu Chiţovanu- fondatorul şi managerul acesteia, este o persoană cu o reputaţie de invidiat, cu toţii ne-am aşteptat la un internship antrenant şi interesant. Totuşi, miercuri, cei de la Front Page Communication ne-au întrecut aşteptările şi ne-au făcut să ne simţim cu adevărat norocoşi şi mândri că am ajuns să facem parte dintr-o asemenea echipă. În primul rând, atât Vladilena cât şi Ovidiu au fost foarte deschişi şi ne-au făcut să ne simţim ca într-un cerc de prieteni. Şi nu spun asta doar datorită ceaiului verde cu peppermint absolut delicios, preparat cu multă artă de Ovidiu, ci, totul porneşte de la entuziasmul şi profesionalismul cu care cei de la Front Page Communication tratează acest internship.

Sarcinile pe care le-am primit încă din prima zi au fost captivante şi ne-au demonstrat că suntem la Front Page nu doar de dragul unei diplome ci pentru a învăţa ceva practic de la cei mai buni. În prima zi am aflat multe lucruri interesante despre companie şi despre oamenii care stau la baza ei. Pe lângă şansa de a învăţa să jucăm bridge de la Ovidiu (jucător profesionist şi campion intergalactic) şi de a prepara spanac cu de toate de la Vladilena, am aflat că vom fi implicaţi într-un proiect atractiv şi delicios de interesant. Aşadar, vom colabora timp de două luni la alăptarea unui frăţior mai mic de-al Front Page Communication şi sperăm să fim un fel de Mary Poppins pentru el. Aş vrea să vă pot dezvălui mai multe dar deocamdată este SECRET. Fiţi cu ochii pe noi!

Maria Bogus

FOCUS ON YOUR BRAND

2010-12-02T09:48:00.000-08:00

Uneori, ceea ce facem noi seamana cu munca unui fotograf profesionist. Mereu obtinem imagini uluitoare si nu ne multumim cu peisaje banale, pe langa care publicul sa poata trece indiferent - misiunea noastra este sa aducem brandul tau in centrul atentiei, noi realizăm fotografia-portret a brandului tau.

Am lansat noul site Front Page Communication

Front Page Communication şi-a desemnat câştigătorii!

2010-11-23T05:06:00.000-08:00

Felicitari echipelor Tring si Milc pentru caştigarea internshipul-ui la agenţia de publictate şi relaţii publice FRONT PAGE COMMUNICATION, din cadrul concursului Team Adventure 2010!

Îi aşteptam în echipa Front Page Comunication pe:

Cristina Ababei
Cosmin Alexandru Boghiu
Elena-Iulia Ailincăi
Irina Elena Neamțu
Laura Lupaşcu
Liliana Sârbu
Maria Bogus
Natalia Luncaș

We translate ideas into things! Focus on your brand!

Internship-uri de prima pagina

2010-11-18T05:45:00.000-08:00

Agentia de publicitate, Front Page Communication cu peste 9 ani de experienta in domeniu, ofera in exclusivitate stagii de practica pentru doua echipe castigatoare a festivalului de concurs de Strategie Publicitara si Relatii Publice „Team Adventure”.

Timp de doua luni, cei opt castigatori vor deprinde abilitati de comunicare in echipa pentru realizarea celor mai de succes campanii de relatii publice.

Front Page Communication jurizeaza

2010-11-18T05:41:00.000-08:00

http://primeiasi.wordpress.com/2010/11/12/juriul-team-adventure/

Forumul economic pe prima pagina si la cea de-a II a editie

2010-11-18T04:58:00.001-08:00

In perioada 17-18 noiembrie, in Aula „Mihai Eminescu” a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, a avut loc cea de-a doua editie a „FORUMULUI ECONOMIC EUROPEAN”, eveniment dedicat de aceasta data oportunităţilor de cooperare economică transfrontalieră, dintre România – Republica Moldova – Ucraina.

Deschiderea oficiala a fost facuta de catre Preşedinte Asociaţiei Regionale a Întreprinzătorilor Nord Est România, dr. ec. Avocat Mihai Susanu. Cele mai importante sectiuni de discutii au vizat oportunităţi de investiţii în Regiunea Frontierei de Est a Uniunii Europene pentru anul 2011. In cadrul primului panel de discutii, rectorul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, Vasile Isan a subliniat rolul universitatii in dezvoltarea economica locala: "150 de ani de invatamnt superior Iasi".
Cu ocazia lansarii oficiale a campaniei „Cumpara produse si servicii romanesti”, directorul general al agentiei Front Page Communication, Ovidiu Chitovanu a vorbit despre avantajele colaborarii cu agenţiile de publicitate în contextul economic actual.

Agentia de publcitate, Front Page Communication, cu peste 9 ani de experienta in domeniu a fost partener si la aceasta editie a „FORUMULUI ECONOMIC EUROPEAN”.

http://www.forumeconomic.ro/program.html

?!Front Page Communication?!

2010-11-15T05:46:00.000-08:00

Ceea ce facem noi se aseamănă foarte mult cu zilele unui fotograf.

În fiecare zi, un bun specialist face tot posibilul să găsească cele mai bune cadre, să „captureze” cele mai bune portrete pentru clienții săi. Fie că încearcă să surprindă un peisaj organizațional sau un potret de brand, cele două au în comun această calitate și simț artistic.

A-ți alege modul pe care îl folosești, a seta balansul de alb, a încadra imaginea corect sau a preconiza impactul printr-o fotografie alb-negru prin utilizarea, sau nu, a blitzului sunt acțiuni bine conștientizate de către cel ce urmărește focalizarea obiectivului.

Același specialist în Publicitate și Relații Publice va conștientiza acțiunile sale, traduse în tipul de campanie necesar, a definirii și analizei situației, stabilirea obiectivelor sau programarea etapelor.

Suntem specialiști. În camera obscură am fi fotografi profesioniști. Ne ocupăm de campanii de Relații Publice și Publicitate și avem grijă să te citești pe prima pagină, și să fii mândru de asta.

Cele mai bune idei vin atunci când știi foarte bine scopul pe care vrei să-l atingi.

Calea către succes este întotdeauna calea cea mai lungă... până când descoperi oamenii care îți pot arăta calea cea mai scurtă.

Echipa FRONT PAGE COMMUNICATION