Văleatul 2011, luna lui mărțișor, ziua a șasea.
Eram 7 inși flămânzi de nou. În traistă aveam reportofon, aparat foto, pix și un caiețel. Totul pregătit pentru interviu. Fetele mai aveau și o pâine. Pentru noi era de ajuns, nu și pentru Ovidiu, așa că a hotărât să-și cumpere o tocăniță de informații. Da Irina cu Natalia cum să rămână în urmă? Nici vorbă! “Hai și noi să facem rost de așa ceva”, si-au zis fetele.
- Vezi, Ovidiu? Și noi avem!
- Văd, Irina. Și mai văd că ai și mai mult decât mine. Cât te-a costat porția?
- Păi am dat pâinea care o aveam noi, fetele și am luat pentru toate.
- Cum așa? O singură pâine?! Pentru toate fetele? Dar pe mine m-a costat 4 pâini!
- Imposibil! La tine e și mai puțin în farfurie. Cineva te-a fraierit!
[...]
Mirosea a tocăniță grădinărească, a frigărui, a păstrăv, a “fudulii” (Apropo de “fudulii”, mai bine nu-l întrebam pe Ovidiu ce înseamnă). Chiar și peste 3 ore, părul meu, îmbibat cu abur de frigărui, umpluse cu mirosu-i sediul Front Page.
- Ei și cum Ovidiu, ai cumparat o tocăniță de informații cu tocmai 4 pâini?! (Vladi, zâmbind)
- Gata, fetelor! De ajuns! Schimbăm subiectul.
- Dar să știți că sunt foarte gustoase informațiile astea. (Vladi era foarte încântată)
- Da. Și știi de ce, Natalia? Pentru că au fost fierte în ceaun. Este unul dintre secretele bucătarului.
- Ei! Știu de acest secret. Eu stau la casă pe pamânt și a devenit tradiție ca în fiecare toamnă să conservăm cât mai multe informații pentru a le păstra proaspete și gustoase întreaga iarna. Mama știe reteta. Nici nu se compară cu informațiile din cărți cu cele preparate în ceaun. Practica bate teoria!
- Apropo de casă pe pamânt, v-am zis că eu am casă pe apa, nu? (Ovidiu e ironic. Probabil se razbună, fiindu-i ciudă că și-a pierdut cele 4 pâini)
- Da da.. M-am prins! Iar sediul agenției noastre se află la etajul unei case, iar Irina locuiește la bloc, iar eu la casă. (Crezuse oare că m-am supărat? Că nu-mi stă în fire să mă supăr. Sper că și-a dat seama de acest lucru. Rămâne să văd.)
[...]
Fetele se odihneau. Vântul ne sufla prin trăistuțe, noi însă mai mâncam tocănița de informații.
- Am recuperat cele 4 pâini! (se întoarce Ovidiu radiind de bucurie).
- Ura! Iar acum aplauze furtunoase pentru Ovidiu!!! (Ideea Mariei și aplauzele tuturor)
- Dar am cumpărat altfel de informații. Și vreau să împart și cu voi.
[...]
Fiecare zi se termină cu nou. Prieteniile se leagă prin multă comunicare. Între Front Page Communication și mine, comunicare este, iar prietenia deja o simt cum se înfiripă. Schimbul celor 5 pâini cu o avalanșă de informații a fost doar în folosul nostru. Fiecare experienta creaza noi idei, iar ideile bune – specialisti buni.
Mă bucur din plin de acest internship la Front Page Communication!
Apodictic: ce repede trece un curcubeu!
Luncaș Natalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu